Se spune ca vointa constituie inceputul construirii tuturor lucrurilor si situatiilor. Inca de cand ne nastem si plecam in explorarea lumii inconjuratoare... Invatam persoanele din jur, invatam sa vorbim, invatam sa cerem. Copii fiind, ni se pare ca putem face orice, fara limite. Insa, in functie de situatie, incep sa apara acele raspunsuri: "NU", "NU AI VOIE", "STAI CUMINTE!". In sine, parintii doresc sa ne fereasca de anumite pericole(ex:curent electric, cazaturi, obstacole) insa de multe ori fara a explica de ce recurg la aceste raspunsuri. Mai tarziu, spre adolescenta, apar situatii mai complexe, in care se primesc , la fel, raspunsuri negative care au rolul de minimaliza continuu increderea in sine. Visele incep sa se spulbere, luandu-le locul sabloanele fixe de conformare cu situatia, de acceptare si multumire. Incetam sa mai visam, sa mai speram, iar trecutul pare mai greu in acele zile cu nori, in care se sting si ultimile licariri de atitudine pozitiva cu privire la prezent si viitor...
Dispare in ceata de negativism si dorinta de a fi liberi. Ne place sa depindem. De un mediu, de vicii, de un loc de munca(daca s-ar putea pana la adanci batraneti), de un sef( care sa ne spuna tot timpul ce sa facem), de salariu, de obligatia mecanica de a supravietui la limita mediocritatii... Alegem sa scurmam ca gainile in loc sa zburam ca vulturii.
Ca fiinte nascute liber, avem dreptul la o viata mai buna, la mai multe zile deosebite decat obisnuite, la mai multe clipe si trairi pline de implinire si succes.
Dar totul depinde de vointa, de schimbare, de sacrificii pentru dobandirea unor obiceiuri noi, productive.
Sunteti dispusi sa platiti pretul concretizat prin schimbare, sa faceti orice va sta in putinta, sa invatati lectiile care sa va faca liberi?
Sunteti dispusi sa cresteti printre vulturi si sa invatati sa zburati?